Primaria Capitalei, o piatra de bordura legata de gat

In privinta alegerilor locale, mai ales pentru Bucuresti, asistam la o premiera: stradania de a nu fi primar! Enigma e lesne de descifrat. Dupa integrarea in UE, de cand fondurile structurale sunt mult mai atent monitorizate, politica la varf nu mai inseamna furt nesimtit din buget, contracte stupide pentru imbogatirea clientelei politice, ci mai degraba profesionalism, talent, daruire si munca! Pai, dumneavoastra credeti ca se gaseste vreun nebun sa-si doreasca propriul sacrificiu? Nu... baietii destepti se-nghesuie la posturile de presedinti de consiliu judetean, unde banii sunt la fel, dar atentia „fratelui mai mare”, mult diminuata. In Bucuresti e belea. Traficul se afla intr-un impas teribil, mediul ambiant e compromis, retrocedarile imobiliare sunt nerezolvabile, intrucat au luat „rechinii” tot, iar edilii nostri, in afara de borduri, nu prea mai produc nimic atractiv pentru o capitala europeana. Asadar, ce s-o mai lungim, nu-si doreste nimeni Primaria Bucurestiului. Daca era invers, atunci PD-L, in loc sa se afiseze cu activistul de partid comunist cu limbaj de militian si privire de Saint-Bernard, ar fi adus un specialist in urba nism, cu vreun master in ecologie sau doctorat in infrastructuri, tanar, scolit pe afara. Cu sprijinul brandului politic, ar fi castigat detasat, mai ales ca aveau exemplul „independentei” Macovei. PSD-ul, daca ar fi dorit macar sa faca o figura frumoasa, nu incerca sa ne seduca cu „nea manivela”, un ins absolut necarismatic, arogant, banuit de coruptie si cu zero priza la public. Schimbarea pe ultima suta cu numirea singurului politician cu framantari spirituale, Cristian Diaconescu, nu are ca scop decat uzarea si ruinarea unui rival pentru conducerea partidului. PNL pare ca-si doreste puterea cu orice pret, indiferent daca are sau nu competente in gestiune. „Menestrelul” cu lamaita de incepator pe permisul auto pare a fi din peisaj, dar, dupa tarasenia cu accidentul, nu-i vad pe bucuresteni inghesuindu-se la vot! Sigur, pentru politicienii fara un partid puternic, campania
electorala e prilej de notorietate, dar atat! Doamne fereste sa-i convinga la vot. Concluzia e seaca si trista. Capitala a ajuns, dintr-o locomotiva electorala (vezi traseul marinarului), un bolovan sau mai degraba o piatra de bordura atarnata la gatul oricarui partid politic.