Guvernul Nastase este pus la zid. Masurile pe care Executivul s-a angajat sa le ia pentru a pregati Romania in vederea integrarii in structurile euroatlantice au nemultumit pe toata lumea. Chiar in partidul de guvernamant se aud scrasnete de dinti. Reactia este fireasca. Populatia se teme de un nou val de scumpiri in urma cresterii accizelor la unele produse, indeosebi la benzina, care poate aprinde si alte preturi. Producatorii, pe care nimeni nu i-a intrebat pana acum de sanatate, nu stiu unde sa se mai ascunda, pentru ca de la o vreme se trage in ei din toate partile. Colac peste pupaza, premierul Nastase ii urecheaza pe parlamentari ca intarzie adoptarea unor legi asteptate la Bruxelles, fapt ce i-a maniat pe toti alesii poporului, indiferent de culoarea lor politica. Nici nu-i de mirare. Introducerea in Romania a unei legislatii europene ar intarca vaca pe care o mulge acum clasa politica. Actuala situatie social-politica, extrem de dificila pentru oricine ar fi la guvernare, este rezultatul intarzierii exagerate a reformelor in economie. Accizele cresc nu numai in Romania, ci si in celelalte tari candidate la integrare in Uniunea Europeana. Pentru ca una dintre conditiile aderarii este aducerea accizelor din tarile candidate la nivelul existent in piata unica a "celor 15". Romanii suporta insa mult mai greu decat polonezii sau ungurii un asemenea proces. Lucru, de altfel, explicabil. In tarile in care s-au facut reforme in economie, inflatia s-a redus, iar monedele nationale si-au sporit valoarea in raport cu euro, in care sunt calculate accizele. Puterea zlotului polonez in raport cu moneda unica europeana a crescut cu peste 50% dupa aplicarea "terapiei de soc" in economie la inceputul anilor '90. In Romania, reformele economice au fost insa mereu amanate. Inflatia s-a mentinut la niveluri ridicate si leul s-a depreciat continuu. Indexarile de salarii sau pensii n-au facut decat sa compenseze partial sau total ceea ce a erodat inflatia, astfel incat veniturile exprimate in euro au ramas, practic, neschimbate. De aceea, pentru romani, chiar si o crestere cu 2-3 centi a accizelor reprezinta o povara greu de suportat. Intarzierea reformelor face extrem de dificila si adaptarea producatorilor romani la standardele europene. De unde pana acum nu exista in alt colt de lume un loc mai bun sa fii producator decat in Romania, de aici inainte situatia se va schimba radical, daca Guvernul isi va respecta angajamentele asumate fata de organismele financiare internationale si Uniunea Europeana. Prima si cea mai grea lovitura pe care o primesc cei care nu se uita la costuri sau la cererea pietei, ci numai la salarii este reducerea inflatiei. Multe intreprinderi romanesti sunt ineficiente. Ele au acumulat in timp datorii foarte mari, insa nu le-a pasat. Deoarece cu cat inflatia a fost mai mare, cu atat datoriile s-au devalorizat mai mult. Inflatia a fost pentru intreprinderile cu pierderi o importanta subventie indirecta. Dar nu singura. Alta a fost pretul energiei. Desi in Romania se consuma pe unitatea de Produs Intern Brut de 3-4 ori mai multa energie decat in tarile europene industrializate, intreprinderile energofage au reusit sa supravietuiasca. Explicatia este pretul energiei, care a fost tinut sub nivelul care ar fi acoperit costurile producatorilor. Prin cresterea pretului energiei, intreprinderile neperformante sunt private de o alta subventie mascata. Guvernul Nastase s-a angajat sa reduca insa nu numai subventiile indirecte, ci si pe cele directe, de la buget. Iar cele trei masuri afecteaza pe toti producatorii romani. Daca, insa, ei sunt si exportatori, mai primesc inca doua lovituri: cresterea impozitului pe profitul din exporturi si aprecierea leului, care, atunci cand nu este absorbita de sporirea productivitatii muncii, afecteaza competitivitatea produselor romanesti pe pietele externe. Intentia guvernului Nastase de a recupera intr-un timp cat mai scurt terenul pierdut in competitia pentru integrare in structurile euroatlantice e laudabila. Este insa si posibil de realizat un asemenea obiectiv prin masurile anuntate de Executiv? Cea mai controversata decizie este eliminarea facilitatilor acordate in anul 2000 exportatorilor. Nu este nici un secret pentru nimeni faptul ca, daca guvernul Isarescu a reusit sa opreasca prabusirea productiei si sa obtina chiar o usoara crestere economica, succesul s-a datorat reducerii de la 25 la 5% a impozitului pe profitul din exporturi. Guvernul Nastase a vrut, in 2001, sa dinamizeze si mai mult economia prin cresterea consumului intern, dar s-a pacalit. Pentru ca intr-o economie nerestructurata, cum este cea a Romaniei, stimularea consumului duce la cresterea importurilor si la derapaje externe, de genul celor care s-au produs in primele luni ale anului trecut. In 2002, Guvernul ar vrea sa puna investitiile in locul consumului, dar nu are banii necesari. Cum crede atunci Executivul ca va putea realiza in acest an o expansiune economica de 4,5-5%, cum si-a propus, in conditiile in care singurul motor al cresterii pe care poate conta - exportul - va fi serios afectat nu numai de sporirea impozitului pe profit, ci si de eliminarea subventiei pe energie? Guvernul poate totusi sa aduca mai multi bani la buget, pentru a-si atinge obiectivele de crestere fara sa sacrifice gaina care face oua de aur. Dar pentru a reusi, trebuie sa renunte la clientela politica. Romania, care are un nivel de impozitare egal cu cel al Poloniei, Cehiei sau Ungariei, colecteaza la buget cu 7-8 procente din PIB mai putin, din care aproape jumatate se datoreaza numeroaselor facilitati fiscale acordate intreprinderilor clientelare. Aducerea banilor respectivi in vistieria statului ar face posibila punerea in functiune si a locomotivei investitiilor. Dar, judecand dupa opozitia pe care o fac in Parlament diferitele grupuri de interese, un asemenea reviriment nu se va produce, chiar daca Guvernul ar mai infiinta inca zece parchete anticoruptie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu